Ambarcațiunea cu 750 de migranți, care s-a scufundat în noaptea de 13 spre 14 iunie în largul coastelor Greciei, în timp ce încerca să ajungă în Italia
Ar putea fi cel mai mortal naufragiu în Mediterana din aprilie 2015, când au murit aproximativ 800 de migranți, până în prezent. În noaptea de 13 spre 14 iunie, o ambarcațiune de pescuit care plecase din Tobruk, în Cirenaica, s-a răsturnat în largul peninsulei Peloponez.
Un purtător de cuvânt al guvernului grec a declarat că nava s-a defectat și apoi s-a scufundat în cincisprezece minute, într-o zonă cu ape foarte adânci. Potrivit relatărilor supraviețuitorilor, la bord se aflau aproximativ 750 de persoane, inclusiv zeci de copii. Până în prezent, doar 104 au fost salvați, iar speranțele de a găsi alți supraviețuitori se diminuează pe măsură ce trece timpul.
Recenta tragedie este tulburătoare din mai multe puncte de vedere. În primul rând, din cauza naționalității supraviețuitorilor.
Dacă majoritatea migranților care traversează Mediterana centrală dinspre Tunisia și vestul Libiei provin din Africa subsahariană, în acest caz migranții erau în mare parte din Egipt, Siria și Pakistan. Prezența egiptenilor nu este deloc surprinzătoare – Tobruk se află la doar 150 km de frontiera egipteană – dar prezența sirienilor și pakistanezilor este.
Aceasta arată evoluția perpetuă a rutelor migratorii, care se formează și dispar în funcție de măsurile puse în aplicare de statele pe care le traversează, dar și în funcție de situația economică și geopolitică. „Când o rută se închide, alta se deschide„, spune Flavio Di Giacomo, purtător de cuvânt al Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) din Italia.
O rută din ce în ce mai folosită
Pentru o lungă perioadă de timp, ruta folosită de sirieni și pakistanezi a fost cea a Balcanilor. Numărul tot mai mare de returnări efectuate de paza de coastă greacă – o practică ilegală în conformitate cu legislația europeană – i-a determinat pe exilați să caute noi rute. Libia, în special datorită poziției sale geografice, a apărut în mod natural ca o poartă de acces către Europa. Cei mai mulți ajung direct cu avionul la Benghazi, în nord-est, sau pe cale rutieră din Egipt. Dar, în loc să se îndrepte spre regiunea Tripoli, în vest, vizavi de Sicilia, ei încearcă acum să ajungă în Italia direct din Tobruk, din est.
„Până în septembrie, doar 15% din plecările din Libia erau din Cirenaica. Începând cu luna octombrie, am observat o creștere a numărului de plecări din Tobruk sau Benghazi”, confirmă Flavio Di Giacomo.
Din acel moment, situația a început să se inverseze. Din cele aproximativ 22.000 de persoane care au părăsit Libia de la începutul anului, OIM notează că aproximativ 13.000 au plecat din Cirenaica. Această alegere este în parte dictată de instabilitatea țării, de riscurile de răpire, de crimă și de tortură… Dar și din cauza operațiunilor de interceptare desfășurate de gărzile de coastă ale guvernului de la Tripoli, care controlează vestul țării. Pe de altă parte, din vară, autoritățile din est îi lasă sistematic pe migranți să treacă.
Pentru cât timp? La începutul lunii mai, mareșalul Khalifa Haftar, care deține puterea în estului Libiei, a efectuat o deplasare în Italia, unde s-a întâlnit cu premierul Giorgia Meloni, cu ministrul de interne și cu alți câțiva oficiali italieni. Imigrația ilegală s-a aflat în centrul discuțiilor lor. La întoarcerea sa, potrivit autorităților din Benghazi, mii de egipteni fără acte și care doreau să părăsească țara au fost trimiși acasă.
”Există zvonuri privind o intensificare a arestărilor în Cirenaica de către forțele mareșalului Haftar”, confirmă Flavio Di Giacomo de la OIM. ”Traficanții se grăbesc, prin urmare, să trimită cât mai mulți migranți cât se mai poate.”
Riscuri sporite
Această nouă rută, mai lungă, spre Europa, sporește riscurile la care se expun migranții. Cu atât mai mult cu cât ambarcațiunile de pescuit folosite pentru traversare, capabile să transporte câteva sute de persoane, sunt foarte vechi.
Un alt motiv de îngrijorare este lipsa de reacție a pazei de coastă europene. „Gărzile de coastă italiene, malteze și grecești așteaptă mult timp înainte de a lansa operațiuni de salvare, mai ales atunci când ambarcațiunile par a fi în regulă. Dar chiar dacă nu par să aibă probleme, ele se pot răsturna în orice moment”, avertizează Flavio Di Giacomo.
„Pentru noi, este o atitudine total iresponsabilă, în sensul că aceste ambarcațiuni nu sunt în măsură să își continue călătoria. Ele prezintă riscuri majore pentru persoanele aflate la bord. Statele au obligația de a salva aceste ambarcațiuni și de a aduce oamenii pe uscat, înainte de a examina situația lor individuală”, adaugă Vincent Cochetel, delegatul special pentru Mediterana Centrală și de Vest al Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.
Până la acest ultim naufragiu, Organizația Internațională pentru Migrație a recenzat 1 039 de decese în Mediterana de la începutul anului. Și asta fără a pune la socoteală toate „naufragiile fantomă”, cele despre care nu se știe nimic în afară de cadavrele care sunt recuperate, care ar putea dubla această cifră.
Sursa: rfi.ro
Lasă un comentariu
Adresa ta de email nu va fi făcută publică. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii