Criza refugiaţilor în Europa reprezintă un fenomen politico-social declanşat pe baza unor presupuse motive, cum ar fi conflictele din ţările din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu, nivelul de sărăcie şi al încălcării drepturilor omului din aceste state.
Un moment important, când criza a început să fie percepută în întreaga sa dimensiune istorică l-a constituit aprilie 2015, când cel puţin 5 vapoare având la bord circa două mii de imigranţi s-au scufundat în Marea Mediterană, incident care s-a soldat cu peste 1.200 de victime.
Între 2007 şi 2011, un mare număr de emigranţi fără documente legale, proveniţi din Orientul Mijlociu, Africa şi Asia de Sud, au trecut fraudulos frontierele dintre Turcia şi Grecia, obligând Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) să întărească controlul la graniţe. De asemenea, UE încearcă să găsească măsuri care să reducă fluxul de emigranţi. Statele componente au trecut deja la măsuri radicale, montând garduri la frontierele acestora: Ungaria la graniţa cu Serbia, Bulgaria la graniţa cu Turcia, Republica Macedonia la graniţa cu Grecia, Austria la graniţa cu Slovenia. Spre deosebire de statele UE, multe state non-UE nu au dorit să primească refugiaţi, un exemplu în acest sens fiind Japonia, care în 2015 a acordat statutul de refugiat doar pentru 27 de persoane din 7.000 de cereri (pe care le vor repatria la sfârşitul conflictului din Siria şi Irak).
Este considerată cea mai mare criză a refugiaţilor de după cel de-al Doilea Război Mondial, de grupurile pro-refugiaţi.
Gradul de acceptanţă faţă de refugiaţi a scăzut după ce a devenit cunoscut faptul că unul din autorii atentatelor de la Paris din noiembrie 2015 a fost un solicitant de azil cu paşaport sirian.
Statele din Grupul de la Visegrád s-au manifestat cel mai vehement împotriva cotelor de refugiaţi, adică împărţirea refugiaţilor între statele membre ale Uniunii Europene, aşa cum au propus Germania, Austria şi Suedia.
Sursa: wikipedia
