Zeci de mii de refugiaţi şi migranţi încearcă să intre în UE, din Turcia, pe la graniţa cu Grecia de câteva zile, timp în care tensiunea în zonă creşte tot mai mult. Cine sunt aceşti oameni, mulţi dintre ei alungaţi de conflictele armate din ţara lor, despre care tot mai multe voci susţin că sunt folosiţi drept masă de manevră de preşedintele turc Erdogan şi cum arată la acest moment situaţia refugiaţilor în lume.Trebuie să plecăm în analiza acestei probleme de la un aspect foarte important – există o diferenţă între refugiaţi şi migranţi. Refugiaţii sunt acele persoane obligate să-şi părăsească ţara din cauza războiului, conflictelor, violenţei generalizate, fricii de persecuţie, sau alte circumstanţe care au tulburat serios ordinea publică, şi drept urmare ei au nevoie de protecţie internaţională – se arată în definiţia dată de Convenția privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva din 1951). În timp ce migranţii sunt acele persoane care din varii motive, de cele mai multe ori economice, dar nu numai, vor să-şi părăsească ţara, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, în căutarea unei vieţi mai bune.
România se află pe un posibil traseu al refugiaţilor dinspre Turcia spre UE, dar aşa cum arată şi o hartă făcută publică de televiziunea turcă TRT care le sugerează acestora câteva trasee, ţara noastră nu pare a fi o destinaţie dorită. Aşa cum s-a văzut şi în anii trecuţi, imigranţii speră să ajungă în ţările din Vest, în special în Germania.De ce sunt o “unealtă” uşor de manipulat refugiaţii care vor să ajungă din Turcia în UE şi rezistă de atât de multă vreme la graniţă în condiţiile de acolo? Poate pentru că viaţa în Turcia este departe de a putea fi considerată una decentă, cel puţin aşa susţin organizaţiile de promovare a drepturilor omului. În primul rând, pentru că Turcia nu intră pe deplin sub incidenţa legislaţiei internaţionale a refugiaţilor. Spre exemplu, aici doar cetăţenii europeni se pot califica pentru statutul de refugiat, pentru ceilalţi protecţia este limitată şi vine doar în anumite condiţii, şi asta în ciuda angajamentelor luate de Turcia în 2016 de modificare a legislaţiei în acest sens.
Toată această criză, accentuată în ultimele luni de situaţia din provincia siriană Idlib, nu pare să se apropie de final. Este vorba de provincia unde mai mulţi militari turci au fost omorâţi de bombardamentele forţelor guvernamentale siriene, sprijinite de Rusia. Iar asta, în condiţiile în care Turcia susţine grupările rebele siriene din regiunea pe care Siria vrea să o recucerească. Chiar dacă pe 5 martie a fost încheiat un acord de încetare a focului în nordul Siriei, între Rusia şi Turcia, conflictele din ultima perioadă din Idlib au lăsat în urmă alţi peste 900.000 de refugiaţi, dintre care 60% copii.






