O nouă dramă umană s-a produs săptămîna trecută în Mediterana: în jur de 700 de imigranţi clandestini şi-au pierdut viaţa încercînd să ajungă, din Libia, pe ţărmurile italiene. O nouă „rută a imigraţiei” pare să se configureze după ce „ruta Balcanilor” a fost închisă în urma unui acord al europenilor cu Turcia. Cu Libia, însă, unde domneşte haosul, un astfel de acord este imposibil de semnat şi de pus în practică.
După cum arată agenţiile de presă, săptămîna trecută au ajuns în Italia, provenind din Libia, în jur de 12 000 de migranţi. In timp ce pe coastele greceşti au sosit doar 180 de clandestini. Ceea ce înseamnă că acordul europenilor cu Ankara funcţionează, în ciuda criticilor care i se aduc. În timp ce Libia, unde căderea lui Ghaddafi a însemnat şi o prăbuşire a statului, devenit noua platformă internaţională a traficului de persoane şi principalul port de îmbarcare pentru sute de mii de candidaţi la exil. Observatorii spun că în ritmul actual, întrucît şi vremea este favorabilă, în jur de 200 000 de noi migranţi vor veni, de pe coastele Libiei, în Europa.
Potrivit unui bilanţ al Organizaţiei Naţiunilor Unite, de la începului acestui an în jur de 1370 de migranţi s-au înecat în Mediterana, bilanţ anunţat înainte de morţii de săptămîna trecută.
Tragediile care se produc din cînd în cînd nu-i descurajează pe cei care caută o viaţă mai bună în Europa. Cotidianul Le Figaro publică informaţii despre cum s-au organizat reţelele de traficanţi în Libia. S-ar părea că portul Sabratha, în nord-vestul Libiei, a devenit una dintre bazele acestora. Presa italiană l-a identificat pe un anume Osama, un libian de 30 de ani, ca fiind noul şef al unei vaste reţele, cu ramificaţii în ţări precum Niger, Sudan, Benin sau Egipt. Un adevărat „imperiu” al traficului cu fiinţe vii, scrie Le Figaro, în măsura în care candidaţii la exil sunt pe de o parte ademeniţi şi pe de altă parte jefuiţi şi trataţi apoi ca nişte sclavi. Uneori candidaţii la exil european aşteaptă luni de zile ocazia de a urca pe un vas, brutalizaţi în tot acest timp şi bine păziţi de gărzile şefilor traficanţi. In ultimile săptămîni, povestesc martorii oculari, preţul traversărilor a scăzut spectaculos cu 50 la sută, ajungînd la aproximativ 400 de euro.
O manieră, probabil, de a atrage cît mai mulţi candidaţi în această aventură. Pentru că reţelele de traficanţi îi preiau pe migranţi cu maşinile sau autobuzele din satele lor, le asigură traversarea prin deşert pînă în Libia, şi apoi îi înghesuie pe bărci pneumatice sau pe alte diverse ambarcaţiuni fără nici o preocupare pentru securitatea lor. Poliţia italiană reuşeşte uneori să-i aresteze pe traficanţii care conduc respectivele vase, şi care, după ce ambarcaţiunile ajung la destinaţie, înceracă să se „topească” în masa de imigranţi. 17 astfel de indivizi sunt în stare de arest la Palermo şi urmează să fie judecaţi.
Italia încearcă în prezent să propună semnarea unui acord atît cu Libia cît şi cu ţările africane de unde provin majoritatea migranţilor pentru a frîna ritmul traversărilor. De fapt, pentru a pune capăt unei crize care pare fără sfîrşit, şi în faţa căreia italienii se simt primii dezarmaţi. Nimic nu va fi posibil însă pînă cînd în Libia nu vor începe din nou să funcţioneze structurile de stat şi forţele de ordine. De mai multe ori Italia a pledat pentru lansarea unei operaţiuni comune europene de securizare a coastelor libiene, şi tot de mai multe ori autorităţile de la Roma au afirmat că sunt dispuse să acţioneze singure, sub presiunea fluxului migrator…
Concret, însă, este greu de imaginat o astfel de “debarcare” într-o ţară fragmentată pe fond de haos şi război civil, ca să nu mai vorbim de prezenţa unor forţe jihadiste pe sol libian. Mai plauzibilă rămîne o mobilizare pe mare a forţelor europene. Noul şef al guvernului de uniune naţională din Libia, Fayez Seraj, a transmis un mesaj scris la Bruxelles cerînd sprijinul Uniunii Europene pentru întărirea securităţii coastelor libiene. Uniunea Europeană aşteaptă acum o rezoluţie ONU de natură să-i permită să trimită nave de război în regiune, în apele teritoriale libiene. O misiune europeană de urmărire a traficanţilor există deja, ea se numeşte “Sophia”, dar operează doar în apele internaţionale, prea departe deci pentru interceptarea traficanţilor în preajma coastelor libiene.
Sursa: rfi.ro
