Prezent în 200 de țări și teritorii, cel mai mare business global de transfer de bani a început sămai piardă teren în fața unor sisteme alternative care exploatează mai bine inovațiile tehnologice. Cel mai important segment de clienți sunt dezrădăcinații – imigranții, refugiații, expatriații, cei care formează „poporul“ Western Union. Iar compania a devenit „țara“ lor.
La începutul verii 2014, șefii birourilor Western Union din întreaga lume au sesizat ceva ciudat. Cea mai mare companie globală de transfer de bani, Western Union, procesează 31 de tranzacții pe secundă, iar banii se mișcă după niște șabloane regionale și sezoniere. Când apar anomalii în aceste șabloane, un observator avizat le poate identifica în timp real. De pildă, fluctuațiile de creștere economică se reflectă în volumul transferurilor, la fel cum dezastrele naturale generează, și ele, oscilații bruște la nivelul lichidităților.
În acea vară, a fost observat un volum mai mare de bani trimiși din Canada, Europa de Nord și SUA către Grecia, Iordania și Turcia. „Știm numele fiecărui expeditor și al fiecărui beneficiar“, spune Hikmet Ersek, CEO și președinte al companiei. „Veți da peste nume precum Ismael, Muhammed sau Mehmet.“
La acel moment, Constantine Varvias (coordonează peste 1.000 de agenții Western Union) a început să primească numeroase telefoane disperate la biroul din Atena. Autoritățile din Grecia și diverse organizații umanitare îl întrebau adresele agențiilor și chiar îl rugau dacă mai poate deschide unele noi. Pe plajele grecești, refugiați care ajungeau acolo cu bărcile întrebau și ei disperați unde puteau primi niște bani trimiși din diverse locuri ale lumii. Varvias a luat legătura cu un vicepreședinte al Western Union din Paris și împreună au analizat creșterea bruscă a volumului de transferuri din regiune. Cu luni înainte să devină o știre internațională, și-au dat seama că, în acea vară, criza umanitară generată de războiul civil din Siria intrase într-o nouă fază. Oamenii părăseau masiv tabăra de refugiați din Zaatari (Iordania), migrând spre Turcia, apoi traversau Marea Egee pentru a ajunge în Balcani. În timpul călătoriei, rudele sau cunoștințele siriene din diaspora le trimiteau bani pentru bilete, mâncare sau pentru comisioanele ce trebuiau achitate traficanților.
Pentru țările de pe ruta de migrație, Western Union s-a pregătit (livrând cash) pentru saltul brusc al volumului de tranzacții. Au fost acceptate și cardurile de identitate emise de ONU pentru a ușura acest gen de tranzacții.
„ȚARA“ WESTERN UNION. CEO-ul companiei, Ersek, cu tată turc și mamă austriacă, a fost emoționat de criza imigranților pe care îi vedea cum vin la agențiile Western Union din Sofia pentru a-și ridica banii. Și-a amintit de bunici, și ei refugiați musulmani, care au plecat în direcția opusă după Primul Război Mondial, din Bosnia spre Izmir. Ersek s-a gândit însă și la viitor. Cei care primesc azi bani vor fi expeditorii de mâine. Odată instalați în noile lor cămine, vor trimite bani celor rămași în urmă. „Un milion de clienți sirieni. Credeți că vor uita vreodată Western Union? Niciodată“, spune Ersek.
Atenția lumii față de criza refugiaților s-a mai disipat, dar Western Union a rămas pe baricade. De ani de zile, compania urmărește circulația remitențelor. Acești emigranți, expatriați, imigranți și refugiați – dezrădăcinații – sunt „poporul“ Western Union, iar compania a devenit „țara“ lor.
Potrivit ONU, în lume sunt astăzi 244 de milioane de oameni considerați migranți, cu 40% mai mulți decât erau la începutul secolului. Circa 65 de milioane de oameni sunt dislocați forțat, cel mai mare număr de la al Doilea Război Mondial încoace. Banca Mondială estimează că au fost trimiși sub formă de remitențe 575 de miliarde de dolari anul trecut, preponderent dinspre țările mai dezvoltate către cele mai sărace. Este însă o cifră liliputană comparativ cu sumele care circulă global sub formă de ajutoare umanitare, poză în care Western Union este cel mai mare jucător de pe această piață, cu o cotă de 13%. Operează în 200 de țări și teritorii și tranzacționează în 130 de valute.
Remitențele pe care compania le circulă reprezintă poate cea mai democratică formă a globalizării actuale. Există și un revers al acestei deschideri în ultimii ani, iar afacerea Western Union a devenit o țintă. Președintele Donald Trump a vorbit de taxarea remitențelor muncitorilor americani imigranți pentru a finanța zidul cu Mexicul. În plus, guvernele cer o mai mare transparență pentru a împiedica direcționarea acestor bani către terorism, trafic de ființe, carteluri de droguri etc. Mai mult, tehnologiile implicate în transferurile de bani s-au schimbat simțitor, amenințând avantajele competitive ale companiei fondate acum 166 de ani.
MODELUL DE BUSINESS. Drept răspuns, Western Union se reinventează. Înființată la frontiera americană, s-a dezvoltat oferind servicii celor care se mișcă permanent în căutarea a ceva mai bun. Cu cele 550.000 de locații în toată lumea, conducerea companiei este convinsă că businessul va rezista și în era lui Trump, a Brexit-ului, a Statului Islamic sau a bitcoin-ului.
Sursa: newmoney.ro
