Refugiat “sur-place” este persoana care nu a fost refugiat în momentul parăsirii ţării de origine, dar care, ulterior, a început sa se teamă de persecuţie pentru unul din motivele menţionate în Convenţia din 1951.
Refugiat “de facto” este persoana care, deşi nu îndeplineste criteriile cuprinse în definiţia prezentată de Convenţia din 1951, este considerată a avea nevoie de protecţie datorită condiţiilor existente în ţara de origine.
Refugiat “pe considerente umanitare” este persoana care, făra a îndeplini criteriile continute în definiţa dată în Convenţie, primeşte în mod temporar protecţie şi drept de şedere pe teritoriul unui stat de refugiu, pentru motive de ordin umanitar.
Refugiat “prima facie” este persoana care în virtutea apartenenţei la un anumit grup, considerat a fi supus persecuţiei în totalitatea sa, se presupune ca are o temere bine întemeiată de persecuţie în conformitate cu definiţia data în Conventie.
La nivel mondial, la sfârşitul anului 2011, aproximativ 42,5 milioane de persoane din întreaga lume erau fie refugiaţi (15,4 milioane), fie persoane strămutate într-o altă ţară (26,4 milioane), fie solicitanţi de azil (895.000 de persoane).[1] Cei mai mulţi refugiaţi provin din Afganistan (2,7 milioane), urmaţi de cei din Irak (1,7 milioane), Somalia (1,1 milioane), Sudan (500.000) şi Republica Democrată Congo (491.000).[1] În anul 2011, peste 800.000 de persoane au fost nevoite să fugă din ţările lor, acesta fiind cel mai mare număr înregistrat în ultimii 11 ani.[1] Sursa: wikipedia
